Cordillera Blanca 2010

-Prima parte-

La iesirea asta visez de foarte mult timp. Planurile au inceput sa ia forma in decembrie 2009, cand am facut rost de o sponsorizare care sa ma ajute sa plec. Visul meu era sa ajung pe Huascaran (6768m), cel mai inalt varf din Peru, si cel mai inalt din zona ecuatoriala. Astfel, iata-ma pe 02.07.2010 in Otopeni in asteptarea avionului. Echipa: eu si prietenul meu Daniel:) Dupa o escala de 2 ore in Amsterdam si inca vreo 12 de zbor peste Atlanic, am ajuns in Lima – orasul ceturilor eterne – pe la 19. Am fost surprinsa de trafic (aglomerat, condus haotic, semnalizare cu mana pe geam, si claxoane asurzitoare) si de ceata, despre care aveam sa ma conving mai tarziu ca foarte rar paraseste cerul orasului. Seara o petrecem la Hostal Espana, un loc curatel, ieftinel, decorat in stil in vechi, cu o terasa faina si doi papagali vorbitori foarte mari… ca lumea. daca e sa mergeti in Peru, stati acolo, e ok, se pare ca e optiunea multor turisti ce trec prin Lima. Ruta pe care aveam sa o urmam in planul initial era urmatoarea: LIMA- HUARAZ, din Huaraz sa mergem in Valea Ishinca pentru aclimatizare si pentru a face 2 varfuri, si dupa intoarcerea in Huaraz sa plecam prin satul Musho catre Huascaran Base Camp. Din Lima pana in Huaraz am facut 8 ore cu autocarul, in intervalul asta urcand de la 50 m cat are Lima, la 4000m cat are pasul care avea sa ne conduca spre Huaraz 3090m.

aceasta este pensiunea la care ne-am cazat in Huaraz : Edward’s INN . Proprietarul a fost ghid montan, si ne-a ajutat cu multe sfaturi in ceea e priveste traseele pe care aveam sa le facem.

Una din strazile principale din Huaraz – in fundal Huascaran Sur (6768m, conf unor masuratori recente 6748m), in planul apropiat, iar in spate Huascaran Norte(6655m) . Spre dreapta e Chopicalqui (6354m)

Prima zi in Huaraz a debutat cu o tura pana la Laguna Churup ce se afla la baza Nevado Churup (5493m). Din Huaraz am luat un taxi (al naibii de scump..vreo 30 de dolari) pana la Pitec (3850m) si apoi la picior pana la Churup (4600m). Urcarea m-a cam ametit putin, insa fara dureri de cap, sau alt fel de suferinte. Astfel dupa vreo doua ore de mers, intr-o caldura innabusitoare, ni se desfasoara in fata ochilor asta:
<

frumos asa-i?
Deja aici gasim racoarea mult ravnita, ne bucuram de peisaj un sfert de ora, si apoi pornim catre Huaraz, fiindca deja a doua zi urma sa ne pregatim bagajele pentru Ishinca. Habar nu aveam de ceea ce o sa ne astepte…